Ospitalitate la Laborator

Era în 1987.

Pe atunci, IMGB fabrica, între altele, piese de oţel pentru centrala electrică de la Cernavodă, aflată în construcţie (frumoase timpuri, dragi prieteni, când România era – de bine, de rău – o ţară industrializată. Nu prea se ridicau clădiri de birouri clasa A, dar se făceau Cernavodă, Metroul, Canalul și multe altele, la care azi putem doar visa).

În acea vreme, când fiecare cent era numărat, Ceauşescu băgase vreo 2 mil. $ în aparate de măsură moderne pentru testarea calităţii oţelurilor (cifra mi-a spus-o dl. Ion Popa, fizician, care fusese consultant la cumpărarea aparatelor).

La un moment dat, un analizor de metale a avut nevoie de o reparaţie pe care n-o putea face decât fabricantul, prin firma lui de service din străinătate.

Aşa se face că, într-o bună zi, la laboratorul nostru a apărut o echipă formată din inginerul austriac Vladimir Tymcheff, o tovarăşă de la IIRUC, care vorbea fără încetare pe englezeşte (pesemne îi plăcea engleza şi profita de ocazie ca să se exerseze), şi un ins tăcut, care doar stătea pe un scaun şi asculta (ăsta de unde-o fi fost, hmm, încă mă mai gândesc…)

Tymcheff era un tip competent, putea răspunde la orice întrebare despre acel aparat high tech.

Echipa şi-a făcut treaba. În buna tradiţie românească, urma o trataţie. Da, dar ce şi de unde?

În ultimii ani ai lui Ceauşescu nu se găsea mai nimic de băut. La Alimentara era doar şampanie, uneori nişte vinuri nici bune, nici rele, iar dacă se întâmpla o conjuncţie astrală favorabilă, vodcă „Cristal”, cu un iz subtil de petrol.

Aici intră în rol tehnicianul nostru chimist, tov. Mircea Constantin.

Cu câteva ore în urmă, el a pus într-un balon Wurtz o măsură de el ştiută de alcool etilic (sau metilic? ştiu că Mircea făcea şi antigel pentru Daciile prietenilor – să nu-i fi fugit mâna), l-a diluat cu apă şi a mai pus şi altele; a ieşit o băutură gălbuie care părea la fel de bună (am mirosit-o eu) ca Alexandrionul de azi, căruia-i făceau atâta reclamă.

Warning: chestia cu metilicul a fost o glumă. Era alcool etilic industrial, veritabil, recoltă proaspătă din depozitul de reactivi al laboratorului, depozit administrat cu o mână de fier şi cu un ochi mereu bănuitor de tovarăşa David.

Ne întoarcem.

Pântecosul balon a fost deşertat în mici pahare de laborator puse pe o masă într-o încăpere alăturată. Toată lumea a fost invitată. Pe vremea aceea, eu eram băiat de douăzeci de ani, cuminte, şi nu consumam (între timp, m-am mai schimbat).

Mă aşteptam ca Tymcheff, cu figura lui distinsă, de inginer, cu ochelari, să spună nein danke, şi să nu bea samagonul acela. Da’ de unde, a băut cot la cot cu cei mai buni machitori ai noştri, până n-a mai rămas nimic.

La sfârşit, cu toţii au părăsit reuniunea, râzând cam tare.

Publicat în fp | Lasă un comentariu

O întâmplare cu copiatoare

Era în vara lui 1988. Într-o zi, în faţa porţii uzinei a apărut un TIR cu număr străin, din care au dat jos vreo 5-6 copiatoare Agfa, nou-nouţe.

În următoarele zile, ele au fost instalate în câteva secţii, inclusiv la Laborator. Noi eram bucuroşi, pentru că aveam mai toţi de copiat cărţi care nu se găseau în librării.

După vreo 2-3 săptămâni, şeful meu mă cheamă în birou; acolo era şi un mustăcios de la IIRUC (singura întreprindere care repara copiatoare pe vremea lui Ceauşescu; toţi tipii de la IIRUC pe care i-am cunoscut erau mustăcioşi, pesemne mustața era simbolul lor de breaslă). Şeful îmi spune să-l conduc pe mustăcios în fiecare secţie în care se găsea un copiator.

Zis şi făcut. Credeam că mustăciosul o să facă o revizie a copiatoarelor, şi eram curios, pentru că-mi plăcea tehnica.

O dată ajunşi acolo însă, mustăciosul nu revizui nimic, ci doar luă din aparate o mică piesă a cărei lipsă făcea copiatorul inutilizabil. Bucuria noastră fu deci scurtă. Comuniştilor nu le plăceau deloc copiatoarele.

Publicat în fp | 8 comentarii

Blog dedicat foştilor IMGB-işti

M-aş bucura să aud veşti de la foştii mei colegi/cunoscuţi/şefi, la care mă gândesc cu plăcere:

Aneta Atudoroaie, Viorel Avădănuți, Floarea Bărăitaru, Remus Bărbuceanu, Sergiu şi Stela Bică, Elena Chilian, tehn. Ion Chiriac, Viorica Cojocaru, ing. Dumitru Constantin (directorul uzinei în 1986), tehn. Mircea Constantin, Nicu Covacu, ing. Ioan Crai (şeful Serviciului CTC), ing. Florin Crapcea, Dinu Creţulescu, Maria David, fiz. Ioan Dina, Elena Drăgoi, Aurelia Dumitrache, ing. Marian Dumitru (şeful Serviciului Laboratoare), Viorel Ferăstrău, Flori Gabor, Oana Gheorghiu, Gabi şi Rusalca Ghioaldă, Luminiţa Iacob, ing. Raluca Idriceanu, ing. Elena Ioniţă, Marilena Marin, Ionel Măzgăreanu, ing. Mariana Mişcoci, fiz. Cătălina Nuţă (şefa Laboratorului Rapid, unde lucram), Ion Olteanu, Daniel Olteanu, ing. Dumitru Pascu, Mariana Păiuș, Mihai Petrescu, Mihai Podariu, Alina Popa, ing. Fănica Popa, fiz. Ion Popa, Ludmila Samson, Tamara Sanda, nea Sârbu, fiz. Florin Sorescu, George Stan (Gimi), nea Teo, fiz. Gabriela Tiriba, fiz. Mircea Tiriba, nea Ţene, Traian Ţene, Tudorița Ustinescu, sing. Mioara Vasile.

Mai sunt şi alţii, îmi cer scuze că nu i-am pus deocamdată în listă, trebuie să-mi aduc aminte numele lor.

Publicat în fp | 95 comentarii